Cum ar fi dacă fata de împărat, în loc să se indrăgostească de prinţul ei, ar fi transformată de o vrăjitoare în porc mistreţ şi ar fi împuşcată de primul vânător? Nu, nu ar mai veni nimeni să o aducă la viaţă apoi.
Ar fi întocmai ca în poveştile în care nu există iubire.
Edward Tulane, un iepure de porţelan, nu pare prea interesat să înveţe să îi iubească, la rândul său, pe cei ce îl iubesc. Cel puţin la început de drum. Pentru că, pe parcursul călătoriei, trecând din mâna unei fetiţe în cea a unei bătrâne, apoi în braţele unui vagabond, ale unei fetiţe pe patul de moarte şi apoi în mâinile fratelui său, mâini care îl vor învăţa să danseze, Edward va invăţa ce este dragostea şi câtă suferinţă poate aduce. Dar şi câtă bucurie.
