„Mic dejun la Tiffany” este un adevărat roman clasic, reprezentativ pentru cultura pop americană și nu numai. El s-a bucurat și de o ecranizare de succes având-o pe minunata Audrey Hepburn în rolul principal. Așa că, în principiu, majoritatea știe despre ce este vorba. Scriu însă mai degrabă pentru cei care, din diferite motive, nu au descoperit încă această carte. Îmi imaginez că nu sunt totuși ultimul cititor care nu și-o trecuse încă pe lista de lecturi. 

Deși cartea se remarcă prin cursivitatea fără cusur a scriiturii lui Capote, care te face să nu lași cartea din mână, la modul cel mai propriu, totuși povestea dintre coperți este una destul de complicată. Holly Golightly, eroina acesteia, este o tânără de o frumusețe răpitoare ce ajunge să fie o prezență constantă în lumea mondenă a New York-ului, deși nu se remarcă prin altceva decât prin frumusețe și atitudine. Dar, cum aparențele sunt mereu înșelătoare, se va dovedi că micuța divă nu era altceva decât o biată fată foarte săracă ce a ales să se preteze la o serie de compromisuri pentru a-și depăși condiția și pentru a-și face o carieră care să-i asigure un trai cel puțin decent. Însă marea ei neșansă a constat în faptul că toate greșelile făcute din teribilism s-au întors împotriva ei, transformând în cenușă castelul de carton al visului său de mărire. Într-un fel, povestea aceasta are și o morală: să nu încerci să te cațeri pe scara visurilor dacă treptele acesteia nu constituie un set de valori morale elementare: modestie, muncă, sinceritate și loialitate.