C.S. Lewis, cunoscut îndeosebi pentru seria de cărți pentru copii „Cronicile din Narnia”, a fost o personalitate de-a dreptul enciclopedică, remarcându-se în vaste domenii, ca beletristica, eseistica, critica literară, medievalistica și, nu în ultimul rând, teologia. În acest ultim domeniu, el s-a dovedit a fi un spirit extrem de lucid, fiind apreciat drept unul dintre cei mai străluciți teologi occidentali ai secolului XX. 

„Marea despărțire” este o operă în proză, de inspirație dantescă, în care autorul își imaginează sub forma unei puternice alegorii epice cum va avea loc trecerea oamenilor de pe pământ în paradis. Poate cel mai important aspect al acestei alegorii este acela că ne dovedește o dată în plus faptul că noi oamenii vedem lucrurile total diferit față de Dumnezeu. Și că luăm în viață decizii pe care le considerăm foarte bune și chiar bine plăcute lui Dumnezeu, dar care, dincolo, se dovedesc a fi fost complet neinspirate și în totală contradicție cu voința divină. 

Astfel, întreaga poveste se transformă într-un puternic semnal de alarmă, ce ne face să ne gândim de mai multe ori înainte de a lua decizii pentru viața noastră și mai ales pentru a celor din jur, să încercăm să întrevedem și consecințele pe care acestea le pot avea pe termen lung și abia apoi să luăm o hotărâre. Și mai ales, să ne gândim că până și binele făcut celuilalt împotriva voinței lui, se transformă într-un rău greu sau chiar imposibil de reparat.