Primul roman al lui Iuri Dombrovski, publicat în anul 1949, a avut drept consecinţă condamnarea acestuia la 10 ani de detenţie în lagărele Rusiei sovietice, fiind acuzat că ar fi scris un roman fascist. Dombrovski, care mai avusese de suferit din pricina regimului, deportat şi în alt rând tot din motive politice, continuă să fie, în scrierile sale, un critic nestăvilit al totalitarismului.

Scriitorul îşi alege de această dată drept fundal al criticii, un orăşel din Franţa, în timpul celui de-al doilea razboi mondial, aflat sub ocupaţia naziştilor.

Recunoscutul antropolog Messonier devine o ţintă a naziştilor prin tezele sale ştiinţifice, care demonstrau egalitatea antropogenetică a oamenilor, teorii ce ameninţau integritatea ideologiei naziste. Romanul este populat de numeroase personaje curioase, unele dintre ele atingând cote nebănuite de malefic, cum este ofiţerul nazist Kurtzer. Altele, ni se descoperă foarte puţin, cum este grădinarul Kurt, aparent cel mai inocent, dar, de fapt, printre cele mai lucide şi precaute prezenţe; “Creatura”, care apare în momentele-cheie şi pare să fie materializarea chintesenţei nazismului etc.

Romanul prezintă foarte realist atrocităţile trupelor de ocupaţie, nesiguranţa generală a populaţiei, reuşind o adevărată frescă istorică a acelei perioade.

Totuşi, nu avem de-a face cu un roman istoric, ci cu o ficţiune. Dombrovski, prin critica anti-nazistă, ţinteşte deopotrivă şi la regimul din ţara lui, în care decorul nu era cu mult diferit.