Am citit cu rigurozitate, la vremea lor, fiecare dintre articolele publicate de Radu Paraschivescu în Esquire în ultimii 6 ani. Pe unele chiar de două ori. Ei bine, asta nu m-a oprit din a citi antologia Maimuţa carpatină, iar umorul inconfundabil, erudiţia şi nu în ultimul rând memoria grozavă a autorului mi-au asigurat nu doar o prospeţime a lecturii, ci şi bucuria de a asista la construirea ironică şi inteligentă a unui adevărat puzzle de hibe, beteşuguri şi năzbâtii ale românilor, puzzle care nu poate să nu te binedispună.

Aşa cum concluziona şi autorul într-o întâlnire, cartea ar putea sta lejer într-o farmacie lângă anti-depresive, medicamente pentru dureri de cap sau ceaiuri relaxante. 

Despre ce e vorba? Printre altele, de versurile lui Florin Bican: “Din bucata mea de pâine/Presărată cu arsenic/ Am hrănit un om şi-un câine/ Să testez efectul stenic/ A fost lesne să se vadă/ La un studiu mai atent/, C-amândoi au dat dovadă,/ în mişcări, comportament/ De-o identică structură a sistemului nervos:/ Au făcut spume la gură şi s-au tăvălit pe jos…/ Ceea ce ne demonstrează/ Că-ntre om şi animal. Diferenţele de bază/ Sunt de ordin minimal”