Unii dintre noi acceptă că sociabilitatea și conviețuirea colectivă au ca fundament principii ale moralității și ale eticii. Alții se dedică luptei pentru putere și dorinței de a-i domina pe ceilalți. Immanuel Kant spune că două legi supreme sunt importante în viața lui: „cerul albastru deasupra capului meu și legea morală din mine”. Liiceanu numește cartea lui Petru Creția, Luminile și umbrele sufletului, drept „adevăratul manual de etică al românilor”. Până să ajungi să te gândești și să vorbești despre etică și morală, ai nevoie să știi câte ceva despre ideea de educație: familială, școlară, socială, politică. Însă nimeni nu te poate opri, nu îți poate interzice să citești despre ceea ce au gândit unii filozofi și oameni cu bună-credință despre viață. Petru Creția pleacă de la condiția necesară fiecăruia dintre noi – cea a demnității umane – și ajunge până la ceea ce semnifică binele și răul în istoria umană și care le sunt rolurile logice jucate în comportamentul oamenilor. Totul pare a se rezuma la adevărul despre noi în lume.