Cartea asta ar fi putut fi doar o altă saga, dacă te-ai uita după personaje. Colonişti umani într-o planetă la capătul universului, încep o viaţă nouă, beneficiază din plin de avantajele tehnologiei cum ar fi clonarea şi armele de distrugere în masă şi astfel, nemuritori şi invincibili, hotărăsc să recreeze panteonul Hindus. Interesant dar mi-a luat ceva până să mă convingă.
Povestea se roteşte pe mai multe fire temporale în jurul unui anume Sam, unul dintre primii colonisti, care se preface ca ar fi Buddha, deşi se consideră un şarlatan. Asta până când descoperă că de fapt avusese dreptate tot timpul.
Pe mine mă convinsese oricum de la partea în care Sam/Siddartha argumentează în faţa unui grup de călugări asasinarea Iluziei de către Moarte ca fiind de natură estetică, în esenţă nejudecabilă.
Avem parte de o veritabilă istorie a religiilor, o recreere vie şi actuală, completă cu călătorii în lumea demonilor şi ridicări la cer, căderi în păcat si dezintegratoare atomice folosite de zei cu aure de eroi Marvel.