Se spune că în orice legendă este și un sâmbure de adevăr. Oare să stea la fel lucrurile și cu legendele urbane contemporane? În romanul Logodnica, Doina Ruști scrie despre una dintre aceste noi legende urbane, și anume cea legată de fetele tinere din Basarabia, despre care se spune că ar fi toate niște lipitori puse pe supt banii naivilor din România sau de oriunde. Cu siguranță, aceasta nu este o regulă generală. Sunt și multe fete din Republica Moldova ce vin în România la studii și se comportă exemplar fără să deranjeze pe nimeni, muncind din greu pentru a-și îndeplini visul de a accede la un nivel mai ridicat de civilizație.

Dar cum legenda nu e legendă degeaba, ci tocmai pentru că se fondează pe acel sâmbure de adevăr, povestea aceasta ar părea să surprindă un astfel de exemplar în toată splendoarea lui. Alisa, o rusoaică devenită știristă în Republica Moldova, îl cunoaște pe regizorul David Kinsella, irlandez naționalizat în Norvegia. Între cei doi se naște o relație cel puțin ciudată: el se îndrăgostește de ea până la obsesie în timp ce ea pare a avea cu totul altă viziune despre ceea ce înseamnă această relație. Cel puțin cam asta ar reieși din perspectiva lui.

Dar cum povestea este redată în carte din ambele perspective, putem afla și punctul de vedere al tinerei rusoaice. Iar aceasta, departe de a fi o lipitoare pur-sânge, se dovedește mai degrabă a fi o perpetuă victimă a bărbaților din viața ei, a mediului social în care trăiește, a mentalităților, a propriilor frustrări și neputințe. Iar fiecare acțiune a ei este rodul direct al acestor factori nu tocmai fericiți. Tocmai de aceea, fiecare faptă a ei poate părea reprobabilă.

Așadar, dincolo de povestea în sine, care este una cvasi-actuală, și dincolo de maniera narativă ultra-realistă, ideea aceasta a dublei perspective este menită să ne facă să înțelegem că în orice poveste de viață nu este bine să tragem concluzii definitive ascultând un singur punct de vedere. Căci adevărul este întotdeauna undeva la mijloc. Și în plus, cum spunea cândva și Octavian Paler: „Doi oameni se pot uita la același lucru și îl pot vedea complet diferit”.