Fondată la Zurich, în Elveția – țara simbol a neutralității, Mișcarea DADA a fost în egală măsură unul dintre cele mai controversate curente ale avangardei culturale europene, și cel mai neobișnuit protest împotriva războiului. Așadar, a fost în egală măsură o mișcare literară dar și politică. Până unde a mers totuși implicarea în politică a dadaiștilor? Aici intervine însuși DADA și amestecă toate cuvintele din întrebare și le reașază astfel încât noi să le citim astfel: Nu cumva DADA a fost de la bun început mai degrabă o mișcare politică, camuflată într-una literară? Cel puțin Dominique Noguez așa a citit întrebarea și nu s-a lăsat până nu a reușit să strângă dovezile necesare pentru a avea dreptul să exclame: DA! DA! Așa este! Însuși Lenin a rostit întâi și-ntâi DA!DA! și a dublat Revoluția Rusă cu Revoluția Europeană a Culturii.
Bazat pe o documentație ce a împărtășit soarta cuvintelor aruncate în borcan (din celebrul manifest DADA), în sensul că pentru adunarea lor și punerea în ordine, autorul a săpat adânc prin multe arhive și corespondențe greu accesibile, studiul lui Dominique Noguez propune o teorie șoc cu privire la originea dadaismului: Lenin este adevăratul fondator al DADAismului. Deși greu de crezut inițial, probele aduse la dosar nu sunt ușor de clasat ca nefondate. Deci nu ar fi exclus ca teoria să fie cât se poate de pertinentă.
Un eseu-puzzle cu ușoare accente de thriller, studiul Lenin Dada este un fascinant periplu prin Zurich-ul anului 1916, prin Cabaret Voltaire, prin leagănul avangardei, având mereu deasupra, la braț, la pas, în minte, spiritul ubicuu al lui DADA.
