Atât Leibowitz (Premiul Hugo în 1961) cât și Fahrenheit 451, celebrul roman al lui Ray Bradbury, poartă în spate povara Războiului Rece, amenințarea nucleară permanentă și frica de un colaps al civilizației umane. Drept dovadă, în ambele romane avem de-a face cu personaje care învață pe de rost cărți pentru a le transmite generațiilor viitoare, într-un moment de nebunie în care cărturarii, oamenii de știință și cărțile, cu toții sunt rași de pe fața pământului.

Acțiunea din Leibowitz, o distopie de prim rang, se petrece la câteva secole după un conflict nuclear care a distrus întreaga civilizație, reducând-o la un ev mediu obligat la o luptă permanentă pentru supraviețuire. În acest viitor de coșmar, mai există încâ câteva centre secrete, abații ascunse, dedicate păstrării cărților și cunoașterii, chiar dacă acestă cunoaștere e transmisă mecanic, călugării copiind manuscrisele fără să fie capabili să mai înțeleagă semnificația cuvintelor.

O astfel de abație e și cea dedicată sfântului Leibowitz, la origine un inginer, canonizat pentru presupusul său martiriu. Wallter M. Miller alege să descrie trei momente din viața acestei abații, trei momente diferite în timp, dar emblematice pentru supraviețuirea comunității de călugări, dar și pentru omenire în general. Prima parte ține de acel ev mediu violent și neștiutor, apoi sărim în timp până la un soi de Renaștere, aflată însă sub puterea unor prinți despotici puși pe cucerit lumea. La final, deja suntem într-un nou viitor de aur, informatizat, dedicat colonizării altor planete, un viitor în care însă armele nucleare sunt din nou la modă și trecutul este uitat.

De fapt, întreaga istorie a abației e o lecție despre ce te învață trecutul și despre cum ignoranța și persistența în greșeală vor nimici lumea în cele din urmă. Un roman scris excelent despre o civilizație umană care nu e capabilă să se maturizeze și să învețe din propriile greșeli. Cunoașterea deschide lumea umană către întreg universul, însă o lasă pradă instinctelor și dorinței violente de a ucide inamicul, fie el și unul inventat. Miller e pesimist de felul lui, asta e clar. Însă romanul său, la mai bine de jumătate de secol, e la fel de actual și de înfricoșător ca oricând.