Fiind un pasionat al operei dramaturgului româno-francez, Eugène Ionesco, profesorul și criticul de teatru, Octavian Saiu, se oprește asupra Lecției, considerând-o a fi „singura îndeajuns de simplă pentru a încăpea într-o descriere aforistică și suficient de complexă pentru a fi descifrată în nenumărate detalii”.
Atât de complexă încât propune nu mai puțin de șapte chei în care se poate citi Lecția ionesciană: manipulare, sexualitate, politică, magie, violență, pedagogie și teatralitate. Interesant este cum autorul reușește să își prezinte fiecare nouă lectură, astfel încât persoanjele piesei pusă în discuție se pliază perfect pe fiecare nouă perspectivă, ba mai mult, ele devin simboluri și prototipuri umane, pozând totodată în contemporani de-ai noștri, anonimi.