Autorul creează, prin organicitatea descrierilor plastice, prin dedublarea personajului-narator (Julio) în alte persoane ale romanului (vecinul aflat în comă, Manuel sau ca tată pentru nepoata vitregă s.a.m.d.), ideea unui singur caracter al poveștii. Evenimentele ce declanșează acțiunea romanului (accidentul lui Manuel și despărțirea de Laura) îl determină pe Julio să se transpune în mai multe ipostaze, cu totul diferite de personalitatea sa. Ocuparea apartamentului gol al vecinului și folosirea obiectelor și obiceiurilor vecinului aflat în spital (care era și amantul soției sale) dar și timpul petrecut în compania nepoatei (Julia, trimitere la numele personajului central) duc la apariția unui nou Julio.
Titlul cărții ar fi putut la fel de bine să fie Laura și Manuel sau Julia și Julio sau, simplu, Julio pentru că „ramificațiile psihologice și materiale” ale tuturor personajelor se intersectează în această nouă persoană creată de autor la sfârșitul romanului. O poveste scurtă dar plină de situații care ne pot face să ne întrebăm cât de mult ne influențează lumea înconjurătoare și cât rămâne neatins în dezvoltarea personalității noastre. De urmărit dialogurile dintre micuța Julia și Julio.