Am început această carte mai mult din curiozitate dar și pentru că un coleg librar a zis ca pare neinteresantă și am vrut să demonstrez contrariul și mă bucur să spun că, cel puțin pentru mine, a reprezentat o surpriză frumoasă (nu am reușit încă să-mi fac colegul să o citească – sîc! :) – dar clienții cărora le-am recomandat-o au avut un feedback pozitiv).

La o primă vedere, romanul are un stil destul de simplu (am reușit să o citesc, fiind și impresionat de ea, într-o singură noapte) și pare a prezenta o poveste simplă, axată pe relația dintre o fiică și mama sa. Dar evoluția personajelor (mai ales a protagonistei, Sofia), descrierile cu mult gust și analogiile cu substrat (foarte potrivit realizate, denotând cunoștințe enciclopedice) conturează un roman psihologic matur.

Excursia Sofiei și a mamei sale, Rose, în Spania pentru a rezolva problemele bolii misterioase a celei din urmă reprezintă un punct declanșator al unui conflict latent dintre mamă și fiică. Pe lângă revelațiile pe care le va avea Sofia în privința mamei, de care a avut grijă întreagă ei viață de adult, ea va descoperi și posibilitățile pe care le poate avea o persoană independentă prin intermediul un grup de oameni cunoscuți în stațiunile spaniole îngrozitor de calde (își găsește un amant, se îndrăgostește de o femeie etc.).

Mai multe nu spun, sper să descoperiți citind cartea, așa că recomand să citiți, nu să beți lapte fierbinte :)