Thomas şi prietenii săi reuşesc să evadeze din Labirint şi să-i întâlnească în cele din urmă pe cei care i-au închis în teribila închisoare. Cu toată oboseala, furia şi tristeţea de a pierde prieteni buni, Thomas îşi păstrează încă mintea lucidă. Totul pare a fi doar un joc – o selecţie dură, ce-i drept, pentru a stabili care dintre ei sunt cei mai potriviţi pentru o misiune finală în care vor scăpa lumea de boala care o ucide rapid. Boala se numeşte arşiţă şi potenţează la maxim violenţa umană până în stadiul final în care oamenii devin animale sălbatice care ucid fără milă şi atacă orice zăresc. Organizaţia din spatele Labirintului se numeşte RĂU şi e una dintre puţinele organizaţii rămase în lume cu scopul de a vindeca această boală.
Toţi supravieţuitorii din Labirint trebuie însă să treacă printr-o nouă serie de teste pentru a deveni candidaţi finali. Thomas este despărţit de prietena lui din Labirint – Teresa – şi întâlneşte noi personaje decise să-l ajute până la final: Jorge şi Brenda. Împreună vor străbate deşertul şi oraşele pline de defecţi – aşa sunt numiţi bolnavii de arşiţă – pentru a ajunge în punctul final al testului fixat de RĂU.
Volumul doi continuă aventura puştilor din poiană, paginile adună aventuri peste aventuri şi destul de mult suspans. Cumva, persistă senzaţia că e totuşi un volum de legătură şi că nu tot ce e important va fi dezvăluit acum. Uneori acţiunea e lungită, personajele bune au noroc chior. În fine, un volum ok, însă ceva mai slab decât cel iniţial.
