Lui Miéville îi plac la nebunie poveștile cu eroi negativi, personaje dubioase și intrigi la limita mitologicului. Alcătuind, într-o măsură, o încrucișare între romanele lui Eco și bestseller-urile lui Dan Brown, Kraken abundă în elemente de roman polițist, înfruntări între secte obscure și, să nu omitem, o explozivă încărcătură de paranormal. Uneori ritmul încetinește în povestire din cauza ambiției autorului de a se întinde mai mult decît îi e plapuma. Momentele de introspecție ale unor personaje terțiare apar în locuri nepotrivite și încearcă să consolideze fundația poveștii, cînd de fapt o accidentează. Rezultă o tocănița cu de toate, numai bună pentru a menține suspansul, dar sub așteptări, dacă e să credem că un autor tinde să se perfecționează cu timpul.