Când am găsit cartea aceasta în librărie, am zis: trebuie să fie ceva haios! Și cum aveam nevoie să mă binedispun, m-am apucat imediat de lectură. Numai că, surpriză: fiecare „gând” al acestui hamster ciudat mustea de o profunzime aparte. Și chiar dacă în prima fază aș fi fost tentat să râd, mai degrabă de comicul de situație, dat fiind că nu te întâlnești în fiecare zi cu hamsteri filozofi, totuși la fiecare pagină mă izbea câte o idee forte: cugetări despre sensul vieții și al morții, despre dragoste, răutate, vinovăție, și mai ales despre natura captivității, te trimit inevitabil cu gândul că n-ar strica să aprofundezi aceste teme cercetându-i pe marii filozofi reali.
Jurnalul unui hamster nu este o carte destinată exclusiv copiilor. Aș zice chiar că nici nu este recomandată decât pe la vârsta adolescenței. Iar atunci, ideal ar fi să fie citită în tandem cu un adult. Căci este degrabă generatoare de întrebări existențiale. Aș îndrăzni să spun că este o introducere cum nu se poate mai fericită în lumea filozofiei, pentru cei care se hotărăsc să escaladeze acest munte încă de la vârsta adolescenței.
