Hendrik nu reușește nicicum să se împace cu situația lui de pensionar blocat într-un azil de bătrâni, fie el și un azil de bătrâni olandez, deci de calitate. Conducerea pune bețe în roate și inventează reguli noi zilnic, mai mult pentru a îi încurca pe bieții bătrâni, mulți dintre ei suferind de multe boli, atât de multe încât nici nu mai știu pentru ce iau pumnul de pastile în fiecare dimineață.
Planul său rebel de a lupta contra vieții impuse de autorități dă roade: scrie un jurnal pentru a demasca cenzura și dictatura instituțională, își face câțiva prieteni alături de care formează grupul „Bătrân, dar nu mort”, grup elitist, destinat plimbărilor și excursiilor surpriză. Mai câte o poznă, mai o conspirație, timpul trece repede în căminul din Amsterdam. Zilnic se întâmplă ceva nou: moare un bătrân celebru, se anuță creșteri de taxe, micșorarea pensiilor sau mici schimbări în cămin care sigur sunt în avantajul conducerii. Lupta lui Hendrik cu instituțiile statului, dar și cu o parte din colegii săi nesuferiți, plângăcioși și cu gura mare pare o joacă de copii în pauza de la ore. Însă lupta oferă sens trecerii zilelor și cumva gașca din „Bătrân, dar nu mort” regăsește pofta de viață și împotrivirea necesară contra rutinei. Aventurile lor, dizidența față de restul pensionarilor invidioși și lacomi devin subiectul numărul unu de bârfă și răutăți spuse pe holul căminului. Nimic nu scapă conducerii și fiecare zi aduce o nouă regulă scoasă parcă din pălăria unui magician obtuz și hâtru.
Scris realist, critic și cu mult umor, Jurnalul secret al lui Hendrik Groen, 83 de ani și ¼ e un roman numai bun pentru weekend sau pentru o vacanță relaxantă. Veți descoperi un bătrânel șugubăț, ironic și plin de idei care mai de care mai buclucașe. Nu aveți cum să nu-l îndrăgiți!
