De mult nu am mai citit un roman scris într-o notă atât de pozitivă și parcă plin de speranță. Joia dulce pare a veni imediat după miercurea neagră, sau cel puțin asta e impresia pe care ne-o lasă Steinbeck prin personajul său, Doc, un tânăr proaspăt întors din război. Strada Sardelelor s-a schimbat mult între timp iar Doc pare a nu-și mai găsi locul. Prietenii săi pun însă la cale un plan prin care să îl pună din nou pe picioare și să îi redea speranța în viitor.
Avem de-a face însă cu un roman ușor atipic. Fauna, patroana bordelului din zonă, nu este o matroană obișnuită. Ea le oferă curvelor o educație aleasă menită să le ajute să își depășească condiția în care se află. Locuitorii orașului sunt oameni ce țin unii la alții și se ajută indiferent de situație iar Suzie, una dintre prostituatele ce lucrează pentru doamna Fauna, este o tânără inteligentă și foarte drăguță. Împreună, ei pun la cale un plan prin care să îi redea lui Doc optimismul și încrederea.
Unul din puținele romane pe care le-am citit și care să promoveze un profund sentiment de iubire față de semeni, Joia Dulce este un roman plăcut și ușor de citit, una din acele lecturi pe care ar trebui să pui mâna într-o zi ploioasă când ai nevoie de ceva care să îți ridice moralul și să te convingă să te ridici din pat.
