După ce poporul rus i-a arătat că îşi doreşte mai degrabă un tiran crud drept conducător, decât anarhia implorându-l să-şi reia locul în fruntea ţării ca mesager al Domnului căruia ţarul refuză să îi mai dea socoteală, Ivan al IV lea îşi va construi departe de Moscova (tristelor amintiri) un palas în care unele săli sunt împodobite regeşte, altele sunt biblioteci de invidiat, o parte redau austeritatea monahală în vreme ce subsolurile găzduiesc înfiorătoare camere de tortură. O casă pe măsura vieţii lui Ivan cel Groaznic în care „grandoarea, studiul, rugăciunea şi tortura“ se împletesc în cele mai înfiorătoare moduri pentru a da socoteală de o sensibilă rămânere urmă a unui popor pe care şi astăzi îl vedem gravitând în jurul aceloraşi concepte insuficient evoluate.

Henri Troyat face o cercetare excelentă, o biografie care redă viaţa secolului XVI în care Rusia a trecut printr-un greu punct de cotitură istorică pe care nu puţini o pun la originea situaţiei geopolitice actuale.Lucrarea lui Troyat, deși nu ai spune când îi vezi grosimea, este pe cât posibil exhaustivă, scrisă cursiv, plină de detalii și trimiteri care chiar te pot ajuta să înțelegi atât personalitatea Groaznicului cât și cultura și mentalitatea poporului rus din anii 1500