Paul Evdokimov este unul dintre cei mai marcanți gânditori creștini ruși ai secolului XX, alături de Vladimir Lossky, Gheorghe Florovsky, Pavel Florensky, John Meyendorff, Nikolai Berdiaev etc. La fel ca toți membri generației sale, este obligat de revoluția bolșevică să emigreze în Occident, mai exact în Franța, unde își termină studiile și reușește să își dea măsura valorii sale intelectuale. În scrierile sale teologice se poate constata o fericită simbioză între spiritualitatea rusă marcată de tendința spre mistică și spiritul raționalist francez.
Iubirea nebună a lui Dumnezeu este o lucrare de maturitate. Este o carte scrisă cu foarte multă luciditate creștinească, în care scriitorul, în egală măsură teolog și filosof, nu se sfiește să atace acolo unde este cazul, inclusiv derapajele creștinismului istoric, argumentând pe baza acestora inclusiv ateismul. Descoase și justifică „tăcerea” lui Dumnezeu, și dă pe față ignoranța omului față de propria sa libertate și în ultimă instanță față de natura sa de „chip al lui Dumnezeu”. O carte-ascensor, care urcă până la transcendența divină, doar pentru a-l readuce pe Dumenzeu în inimile oamenilor. Așadar, o lucrare ce se adresează în egală măsură celor cu mintea deschisă precum și celor cu inima curată.
