Întotdeauna m-am întrebat cum procedau bunicii noṣtri când doreau să agaṭe ṣi, deṣi nu am avut niciodată un răspuns clar, mi-am imaginat că metoda de agăṭat de acum 50 de ani era cam aceeaṣi ca acum.

Dovada că m-am înṣelat este în cartea asta.

Ideea secolului vitezist nu este doar o găselniṭă dată de evoluṭia tehnicii. Abordarea persoanei de sex opus s-a schimbat de câteva ori în secolul anterior, trecându-se rapid de la abordarea vulgară a bărbatului, la abordarea francă ṣi directă din partea femeilor, de la sărutul care însemna de multe ori finalizarea relaṭiei cu căsătoria la flirturile curajoase din partea femeilor ṣi la one night standuri. Cavalerismul se transformă în bădărănie, iar cadourile care înainte doreau un angajament îndelungat acum vizează doar o noapte de sex. Dacă înainte o domniṣoară care se uita puṭin mai lung la un bărbat era considerată imediat o fată uṣoară ṣi risca să rămână nemăritată, acum se caută fete cu experienṭă iar timiditatea sau pudibonderia sunt privite suspicios. Mitul virginei ṣi al nopṭii dintâi este spulberat, femeile îsi strigă independenṭa ṣi libertatea de alegere. Interesant că aceste lucruri duc la o nesiguranṭă a bărbatului în ceea ce înseamnă o relaṭie de durată, precum ṣi un angajament.

Istoria cuceririi amoroase m-a fascinat de la bun început. Chiar nu mă gândeam că erau ṣi înainte manuale de agăṭat ṣi că sfaturile scrise erau puse în practică. Ovidiu îi învăṭa pe contemporanii lui arta de a agăṭa în Heroide. Amoruri. Arta iubirii. Remediile iubirii. Cosmetice. În secolul al XIII-lea exista La clef d’amors ṣi un Guiart, ṣi un Jakes d’Amiens cu L’art d’Amours. Sthendal, Rousseau, Magistrul Elias, Pierre Durand vorbesc despre agăṭat ṣi învaṭă meṣteṣugul de a cuceri femei. Nu poṭi să nu zâmbeṣti când afli cât avea de tras un amant până să se bucure trupeṣte de iubita sa, câte zile de mers la biserică până să primească acceptul de a se întâlni undeva unde să se dăruiască. Cadouri, poezii, dansuri, căntări la lumina lunii, epistole, violuri, intrigi, întreaga istorie a cuceririi amoroase este plină de astfel de episoade. Autorul construieṣte atât cu ajutorul cărṭilor acelor vremuri, cât ṣi bazându-se pe epistole ṣi relatări ale unor istorici, modul în care bărbaṭii ṣi femeile încercau să cucerească persoana iubită. Iar zicala “în dragoste ṣi în război totul este permis” este foarte adevărată ṣi cât se poate de practică.

„Totul este permis când agăṭi, inclusiv cele mai proaste glume cu putinṭă, cum ar fi poanta cu camionul… dar în ultimă instanṭă: după ce i se cere unei fete să spună camion, i se prind sânii ṣi se claxonează râzând bip-bip. E foarte eficientă cu cele credule ṣi apoi, în afara unei palme, ce altceva ṭi se poate întâmpla?”