Adonis e cunoscut în lumea literară de-afară ca fiind unul dintre cei mai mari poeți ai lumii arabe, apare tot timpul pe listele scurte, neoficiale, ale premiului Nobel. Este un scriitor foarte bun și un comentator activ al lumii arabe contemporane, cu toate problemele și excesele ei. La noi, nu cred să se fi tradus vreun volum de autori, ici-colo câteva poeme traduse în reviste sau antologii. Așa că volumul de dialoguri tradus de Humanitas este o premieră pentru cititorii români.
Discuția dintre cei doi (Adonis și psihanalistul Houria Abdelouahed) pleacă de la situația politică și culturală a Orientului Mijlociu din zilele noastre și se întoarce în timp, către scriitorii, profeții și eroii lumii islamice. Violența de zi cu zi din Islam, ISIS și propaganda malefică a viitorului califat, războiul de uzură dintre șiiți și sunniți, violența din Coran, rolul femeii în lumea arabă și imposibilitatea de a evolua cultural într-o lume pe care preoții o declară perfectă – o mulțime de teme dezbătute în cele 200 de pagini, care mai de care mai interesantă și pertinentă. Mărturisesc că trebuie să vă pregătiți pentru o mulțime de referințe către istoria populațiilor arabe, dar mai ales către cultura arabă – zonă în care mă simt inconfortabil. Așa că am pus mâna pe O istorie a Orientului Mijlociu – ediția Humanitas, și bine am făcut. Dacă nu știți foarte multe despre conflictele etnice și religioase și istoria Orientului, volumul lui Mansfield e perfect.
Adonis e deseori critic, dur în afirmații, chiar radical dacă ne gândim la percepția arabă asupra sa. Însă e realist și poate vedea destul de bine cum a evoluat societatea arabă, dar și raporturile arabilor cu occidentul. Așa că volumul de față e esențial pentru o perspectivă intelectuală și culturală din interiorul societății. Și ajută extrem de mult un cititor european să înțeleagă măcar câteva nuanțe dintr-o cultură extrem de bogată și mai tot timpul incendiară prin asimilarea religiosului cu politicul.
