În mentalul colectiv al românilor haiducii au fost când figuri mitice, când persoane reale, deopotrivă iubite sau detestate. Și aceasta deoarece existența lor s-a desfășurat dintotdeauna sub forma unui perpetuu joc de „de-a v-ați ascunselea”. Ei erau foarte rar văzuți și pentru puțin timp, ascunzându-se imediat în munți și în păduri. Pentru bogați erau o plagă a societății, pentru săraci erau trimișii Domnului. Au fost mai degrabă prezențe fantomatice, dar care au știut să își lase amprentele pe acolo pe unde au trecut.
Ioniță Tunsu a fost unul dintre ultimii haiduci ai Bucureștiului. El a activat în preajma revoluției de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu fiind totodată un colaborator secret al acestuia. Banda desenată realizată de maestrul Puiu Manu, după scenariul lui Marius Leștaru surprinde un episod uitat din istoria Bucureștiului, la finele dominației fanariote. Sunt oglindite totodată tradițiile, portul, și mai ales concepțiile despre viață ale personalităților istorice din acea perioadă. Altfel spus, o lecție de istorie în imagini.