„De câţi angajaţi Apple e nevoie pentru a schimba un bec? De patruzeci şi patru: unul pentru înaintarea raportului pentru becul de slabă calitate, unul pentru revederea specificaţiilor interfeţei cu utilizatorul, unul pentru reproiectarea becului, unul pentru construirea prototipului, unul pentru aprobarea proiectului, unul pentru informarea neoficială a presei, doi manageri de marketing, şapte pentru testele de laborator etc.“
Ca orice glumă bine ţintită, şi aceasta are o parte de adevăr, adevăr pe care îl înţelegi întru totul la sfârşitul cărţii. Apple nu e doar Steve Jobs, iar subtitlul nu poate decât să inducă în eroare (Steve Jobs şi istoria companiei Apple), ci o mână de oameni care nu aveau nimic în comun şi care, poate tocmai din acest motiv, au pus pe picioare o companie al cărei succes se consolidează pe zi ce trece după aproape patruzeci de ani. Biografia scrisă de Moritz urmăreşte dezvoltarea Apple până în 1984, paşii de început, fiecare succes şi fiecare piedică de pe drum.
Ce mi-a plăcut: tonul neangajat al „biografului“ şi rigurozitatea jurnalistică.
Ce nu mi-a plăcut: încercarea autorului de a-şi proba talentul literar, care m-a făcut să îmi pierd adesea răbdarea.
Ce ne-a dezamăgit: iPhone 6.