Noul roman al autorului Cititorului din peșteră aduce în discuție o temă dureros de actuală, și anume „cultura fricii”. Avem de-a face de această dată cu o pseudo-distopie: o societate care legiferează frica transformând-o într-un produs de consum, într-un mod de viață. Oamenii acestei societăți sunt conectați de către instalatori specializați la toate tipurile de frici: de la frica firească a copilului, alimentată de basmele cu lupi sau vrăjitoare, frica de boală, frica de răpire, la frica universală de război sau epidemii. Firește că unica frică ce lipsește din arsenalul lor este frica de Dumnezeu, considerată simplă superstiție ce alimentează tendința omului spre regres. Numai că, într-o astfel de societate, paradoxal, mai există și oameni pentru care frica de Dumnezeu este singura frică necesară, iar celelalte sunt cantități neglijabile. Și tocmai o astfel de persoană poate întoarce totul pe dos...
Scris în mare măsură sub formă de dialog, romanul este foarte ușor de citit și totodată pătrunde mult mai repede în mintea cititorului, invadându-l cu suspans cu fiecare nouă replică.