Vreau să vă zic că romanul acesta e pentru cititorii cu nervii tari. Chiar foarte tari. Mie și motanului meu, Mișa, ne-a fost foarte greu să terminăm de citit cartea. Și nu pentru că nu ne place. Ne place foarte mult, însă am citit cu mare spaimă și emoție întâmplările tragice prin care trec frații Baudelaire. Trebuie să vă avertizez că Înneguratul început e o carte despre ghinion, despre întâmplări nefericite și nesfârșite, despre rude răutăcioase, puse pe furat și profitat de pe urma unor bieți frați orfani.
Aici vorbesc despre frații Baudelaire, cei care rămân fără părinți, fără casă și, mai ales, fără biblioteca cea mare, atât de iubită de Klaus, cel care a citit o mulțime de lucruri despre istorie și geografie, ce mai, aproape despre orice. Lemony Snicket e un scriitor grozav, asta e clar. Însă deseori nu are pic de milă față de personajele sale. Și chiar dacă Violet e foarte curajoasă și isteață, Klaus e foarte citit și știe o mulțime de lucruri în ciuda celor 12 ani, iar Sunny e mică, însă are niște dinți ascuțiți cu care mușcă aproape toate lucrurile din jurul ei, Contele Olaf e un inamic peste măsură de viclean, crud și răutăcios. Și mai mult de atât, le-a pus gând rău celor trei frați pentru că vrea să pună mâna pe averea lor.
Aș zice că nu aveți cum să nu citiți primul volum din aventurile fraților Baudelaire. E prea bine scris și foarte, foarte inteligent. Însă aveți grijă! Să nu fie noaptea când citiți, să fie ușa închisă la intrare, să nu fiți singuri în casă și să aveți ceva dulce la îndemână. Pentru inimă, că prea te ține cartea asta cu sufletul la gură!
