Cum genul Young Adult se numără printre favoritele mele, nu puteam să nu aleg să citesc o carte pe măsură! 

Această poveste de dragoste este atât de înduioșătoare, plăpândă și profundă încât este aproape imposibil să ți-o scoți din suflet! Henry Page și Grace Town sunt doi adolescenți care descoperă împreună și apoi separat că iertarea, resemnarea și iubirea nu sunt deloc atât de simple pe cât se părea.

Dintre cei doi, cel mai mult am empatizat cu Henry, însă pe alocuri și cu Grace. Henry este tipul de persoană care pune suflet în tot ceea ce face și care dorește să îi aibă alături pe cei dragi lui. Acceptă cu greu un refuz, dar, până la urmă învață să se adapteze noilor situații, chiar dacă în suflet îi va rămâne o urmă de nostalgie. Cât despre Grace, pot spune doar atât: o tânără cu un mod aparte de a vedea lumea din jur, cu resentimente peste care va trece cu greu dar și cu o reală șansă de a reveni cu bine la cea care a fost înainte.

Câteva citate reprezentative:

 „Nimicnicia nu e înfricoșătoare; de fapt, nu-mi pot închipui niciun alt fenomen mai apropiat de iertarea autentică a păcatelor.” (pg. 78)

 „[...] dacă oamenii sunt, într-adevăr, compuși din bucățele din univers, atunci sufletul ei e făurit din praf de stele și haos.” (pg. 136)

 „- Poveștile cu final fericit sunt doar povești care încă nu s-au terminat.” (pg. 320)