Atenţie! Ţineţi în mână o carte muşcată la propriu! De ce? Pentru că aţi avut o poftă de cărţi de nestăpânit! Dacă vă regăsiţi în această descriere, atunci aveţi toate şansele să-l întreceţi pe Henry, incredibilul băieţel mâncător de cărţi. Totuşi, în loc să vi se facă rău de la stomac, n-ar fi mai bine să deschideţi cartea şi s-o citiţi?

Povestea lui Henry este un avertisment împotriva lăcomiei şi a vanităţii şi un îndemn spre descoperirea plăcerii lecturii şi a cunoaşterii autentice. Băieţelul se înfruptă din cărţi până la refuz – pagini, cotoare, coperte, toate sunt atât de gustoase! În scurt timp însă devoratorul ajunge să fie el însuşi devorat: stomacul face figuri, iar cărţile îi bântuie somnul. Ce-i de făcut? Henry se opreşte. În loc să mănânce paginile, acum le citeşte, iar asta îl face nu să se simtă isteţ, ci să fie isteţ. Chiar dacă nu este cel mai isteţ băieţel din lume, Henry e măcar fericit: nici stomacul nu-l mai doare, nici coşmaruri cu incredibile cărţi mâncătoare de băieţei nu mai are!