La propunerea revistei italiene „liberal”, între scriitorul Umberto Eco, în calitate de voce a laicatului și cardinalul Carlo Maria Martini, în calitate de reprezentant al Bisericii Romano-Catolice, se va naște un dialog despre o seamă de probleme arzătoare ale societății noului mileniu, în special din domeniul eticii și al bio-eticii. Se vor trata teme diverse, printre care obsesia privind iminentul sfârșit al lumii, momentul în care începe viața intra-uterină, motivele pentru care femeile sunt excluse de la slujirea sacerdotală, în Biserică, precum și fundamentele etice ale unui necredincios.
De bună seamă că nu s-au emis răspunsuri absolute. Dar ceea ce surprinde la acest dialog este tocmai libertatea absolută pe care fiecare interlocutor i-o oferă celuilalt spre a-și susține ideile și credințele, fără a-l ofensa câtuși de puțin. Chiar dacă fiecare întrebare rămâne fără un răspuns mulțumitor pentru toată lumea, totuși, cititorul are de câștigat din această lectură, îmbogățindu-se cu fiecare idee pe care o poate acumula de la fiecare dintre cei doi interlocutori, și mai mult decât atât, dezvoltându-și un sistem propriu de analiză a informațiilor primite din ambele direcții. Are de câștigat, în ultimă instanță, ideea de omenie, ideea de toleranță și mai ales ideea de dialog. Aș spune chiar că această carte reprezintă o reașezare în tiparele firești a însăși paradigmei originale a dialogului.