Sexagenarul Joseph Schwartz suferă într-o zi un accident care îl trimite în viitorul aflat la mii de ani distanţă, viitor în care Pământul este doar una din milioanele de lumi locuite ale Imperiului Galactic, o firavă planetă cu marea parte a scoarţei radioactivă, neputând susţine decât câteva mii de locuitori. Aşa se face că Schwartz se trezeşte, dintr-o dată, pierdut printre străini, vorbitori ai unei limbi necunoscute, supuşi a două forţe autoritare, una alcătuită din casta Bătrânilor şi cealaltă din reprezentanţii imperiali, ambele nemiloase şi indiferente, obligat să se ascundă ca să nu fie ucis precum ceilalţi locuitori care au împlinit şaizeci de ani.
Cu toate că în acest prim roman al său Asimov nu se grăbeşte deloc şi imaginează acest univers cu o mulţime de detalii politice şi administrative, cititorul răbdător are parte de suficiente motive să se bucure că a pus mâna pe volum. Unul dintre ele este invenţia doctorului Shekt, un tratament care îmbunătăţeşte capacităţile intelectuale ale pacientului, şi care îi dă lui Schwartz posibilitatea de a înregistra şi folosi câmpurile mentale ale celorlalţi. Şi dacă tema călătoriei în timp şi controlul mental nu v-au convins, poate o vor face ideea războiului biologic, a luptei pământenilor pentru a-şi recăpăta locul cuvenit într-o lume ai cărei strămoşi uitaţi şi dispreţuiţi sunt şi mai ales analiza sentimentelor şi comportamentelor profund umane care se replică la nivelul întregului Univers locuit.