Gottland este tărâmul unde miracolele mărunte și absurdul de zi cu zi dau culoare monotoniei comuniste. Gottland e țara în care primăvara a fost înăbușită în sânge, cenzura și-a făcut de cap, închisorile și fabricile sunt pline de intelectuali de toate felurile. Politica se înfăptuiește cu amenințări, trucaje ale fotografiilor, spionaj și servicii secrete. Gottland e țara în care au apărut primii pantofi Bata, dar și orașul utopic al patronului Tomáš Bata cu tot cu proiectele sale sociale și casele identice – desprinse parcă din anii utopici ai capitalismului american.

Gottland este țara în care Hrabal hrănea lebedele de pe malurile râului pentru a uita de securitate, Kundera căuta în zadar libertatea de expresie a comuniștilor, iar Havel testa pe propria piele ospitalitatea închisorilor. Tot Gottland este țara celebrei actrițe Baarová, o actriță frumoasă, tânără și suficient de naivă (sau tâmpită) cât să-și petreacă după-amiezile în casa lui Goebbels – omul care o iubea pătimaș în acceași măsură în care ar fi vrut să șteargă de pe fața pâmântului poporul ceh. Gottland e țara celor lipsiți de memorie și de bun simț, e țara în care Stalin a avut cea mai mare statuie din lume terminată mult prea târziu pentru ca partidul să se poată bucura de ea.

Reportajele lui Mariusz Szczygiel sunt mici fragmente de proză autentică ce povestesc cu umor, ironie și mult suspans dramele eroilor săi. Gottland pare se semene pe alocuri cu România, însă talentul narativ și munca de detectiv fac diferența între scriitura jurnalistului polonez și cea a majorității jurnaliștilor români. Un volum de excepție pe care îl recomand cu bucurie.