Gheaţa

Dan Andrei Rareș
Dan Andrei Rareș 28 Martie, 2014
110

Gheaţa e istoria unei specii extraterestre care trăieşte printre noi într-o deghizare perfectă. Cei 23000 de membri sau mai bine zis cele 23000 de raze ale Luminii Originale care a creat Universul din Vid au fost prinşi dintr-o greşeală în ciclul vieţii pe pământ şi acum umblă adormiţi printre maşinile de carne cum îi numesc pe pământeni. Unii dintre ei s-au trezit (în prima parte a trilogiei), se numesc între ei frate și soră şi încearcă să-i găsească şi să-i trezească pe ceilalţi.

Străbat Moscova zilelor noastre în Mercedesuri noi, cu interioare din piele albastră şi fină, şi Lincoln-uri cu lădiţe frigorifice în portbagaj. În lădiţe se transportă ciocane făcute din gheaţa unui meteorit prăbuşit în Tunguska, singura care are acces la inimile lor adormite. Vile, castele în Austria, centre de tratament, crimă organizată – fraţii Luminii trăiesc pentru a îndeplini un vis, acela de a reuni toate cele 23000 de raze în lumina originală care va dizolva pământul şi apoi va fi din nou liberă în vid să creeze alte şi alte lumi.

Întâmplarea face că Fraţii Luminii să arate şi să se poarte exact că oamenii. Dispreţul lor faţă de maşinile de carne e nemăsurat, oamenii sunt catalogaţi morţi, respectiv dispensabili, inutili, scabroşi. Dar până să se trezească toţi experimentează un corp şi au întipărite atributele unei existenţe umane. Singura metodă de a găsi un frate sau o soră este izolarea unui cetăţean blond cu ochi albaştri, legarea lui de un copac şi lovirea repetată în piept cu unul dintre ciocănele manufacturate din gheaţa primordială până la renaştere sau moarte. Cei care nu se trezesc îi irită. 'Iar am nimerit o nucă seacă.' înjură un frate în deschiderea romanului.

Cartea are patru părţi. Prima parte urmăreşte destul de liber trei poveşti din Moscova. Trei Fraţi (Lapin studentul rocker, Nikolaieva prostituata confuză, Borenboim omul de afaceri pragmatic şi introvertit) sunt descoperiţi şi apoi însoţiţi în săptămâna care urmează trezirii lor graduale din visul care fusese viaţa lor. Sorokin ne arată o fotografie foarte complexă a capitalei, completată cu sunet şi miros şi tot felul de identităţi. Doar că îţi oferă fotografia ruptă în bucăţi, una câte una. Pe măsură ce personajele se trezesc şi descoperă futilitatea vieţii pierdute pe care credeau că o iubesc, izbucnesc în plâns, iar tu cu puzzle-ul reconstituit în mâna priveşti parcă un tablou pe care-l ştii de mult, dar la care ceva s-a schimbat insesizabil dar definitiv.

De altfel, cititorului român îi va fi foarte uşor să se identifice atât cu Fraţii Luminii cât şi cu maşinile de carne. Clişee sovietice, argou, ironie. Lipsesc încărcătura politică şi satira socială. Povestitorul ratează cu nonşalanţă şansa de a se răzvrăti împotriva unui sistem plin de probleme. Cetăţenii vin şi îşi prezintă în cuvintele lor plusurile şi minusurile proprii şi ale lumii în care trăiesc. Problema e mai gravă de atât, micile instantanee sunt pictate in tuse fine care contin si  îndobitocire, cinism, răutate şi apatie, dar focusul intern al autorului nu se opreşte niciodată asupra circumstanţelor. Orice detaliu, oricât de şocant, e derivat din natura absurdă a condiţiei umane. Organizarea politică şi socială la fel, doar detalii. Pe parcurs se dezvoltă diferite situaţii penibile care pot apărea ca ofensatoare, omul e deseori prezentat grotesc, o bucată de cotlet animată de impulsuri amestecate aleatoriu, dansând stupid pe cele câteva acorduri pe care le înţelege ale unei compoziţii mult mai mari.

A doua parte e despre Hram, născută Varvara undeva în stepă, înainte de al doilea război mondial. Dacă până acum naraţiunea era imparţială, acum ascultăm cuvintele Varkăi, deportată în timpul retragerii la un lagăr de muncă din Germania, unde este trezită de câţiva oficiali SS, îşi descoperă numele de Hram şi învaţă cele 23 de cuvinte ale inimii. Trecerea de la lumea privită prin ochii unei fetiţe neştiutoare de la ţară la atitudinea stăpână pe sine şi înflăcărată a Surorii e realizată ireproşabil. Realizezi exact schimbările care se petrec fără să ţi le bage nimeni pe gât, candoarea şi puritatea ei interioară nu îţi par absurd alăturate faţă de ceea ce urmează. Hram e trimisă în Rusia anilor 1950 pentru a-i ajută pe Fraţii de acolo, importanţi membrii MGB, să-şi îndeplinească misiunea.

Împreună se folosesc de haosul şi teroarea acelor ani pentru a descoperi cât mai mulţi dintre ai lor. Înfiinţează un lagăr de muncă în Siberia pentru aducerea Gheţii. Torturează, uneltesc, sechestrează oameni blonzi cu ochi albaştri în numele celor mai înalte sentimente. 'Toate până în acel nefast an 1953. Anul în care a murit Stalin.', după cum notează autorul cu ironie ambiguă.

Ultimele două părţi sunt o surpriză pe care e mai bine să o descoperiţi singuri. Oricum, nici ele nu oferă un răspuns, la finalul cărţii nu ştii ce e mai rău. Indiferenţa superioară faţă de specia umană a Fraţilor Inimii sau dispreţul cu care tratează viaţă şi simbolistica ciudată şi confuză după care se ghidează maşinile de carne. Poate şi mai rea e lipsa unei alternative viabile între cele două;  eliberarea, dacă există, e ascunsă de ceţuri, iar Gheaţa e o carte din care lipsesc atât părerile cât şi perspectivele.

Cum să ai un club de lectură reușit
Cartepedia 27 Martie, 2024
Un club de lectură reușit poate transforma radical experiența cititului, transformând-o dintr-o acti...
Sfaturi pentru a termina o carte
Cartepedia 25 Martie, 2024
A termina de scris o carte poate părea o călătorie intimidantă, plină de obstacole și momente de înd...
Explorând Dune: O Călătorie Cinematografică pe Arrakis
Cartepedia 23 Martie, 2024
Când vorbim despre capodopere cinematografice care aduc în prim-plan universuri complexe, "Dune" de...
Philip Roth: Maestrul narativ al controverselor și introspecțiilor
Cartepedia 19 Martie, 2024
În lumea literaturii americane, Philip Roth ocupă un loc de onoare, fiind celebrat pentru explorarea...

Urmărește-ne pe Instagram