Un clasic al sefeului deja, „Germenul Andromeda” e unul dintre titlurile foarte potrivite pentru a fi citite în această perioadă de pandemie și restricții sociale. Deși tributar mentalității Războiului Rece și a perioadei în care a fost scris, romanul de față rezistă fără probleme la o recitire, ba chiar își ține cititorii cu sufletul la gură până spre final. De asemenea, e un bun exemplu pentru cum ar trebui să arate un roman SF, științific, cât mai realist posibil.

Tema cărții e legată evident de un virus. În urma unui program secret de colectare a micro-organismelor din spațiu cu ajutorul sateliților, după câteva încercări eșuate, un astfel de satelit se prăbușește din motive necunoscute într-o mică localitate americană. Echipa trimisă să-l recupereze găsește orașul pustiu, plin de cadavre, iar la scurt timp Centrala pierde contactul cu cei care tocmai intraseră în orășel pentru a găsi satelitul. Armata e sesizată rapid, președintele anunțat de problema ivită și de necesitatea probabilă de a bombarda așezarea și o echipă de specialiști e chemată de urgență pentru a studia organismul într-unul din cele mai secrete laboratoare subterane. De aici și până la final urmează o luptă contra cronometru în încercarea de a salva 2 supraviețuitori care aparent nu au nimic în comun, dar și de a identifica bacteria sau virusul care a provocat moartea subită a întregii comunități. Mici descoperiri științifice inediate, pași greșiți, dileme morale și multe, multe întrebări despre ce ar trebui oamenii de știință să facă într-un asemenea scenariu, destul de probabil și pentru zilele noastre.

Romanul se citește cu plăcere, chit că amintirile mele legate de prima lectură cred că se confundă cu cele de după vizionarea filmelor. Michael Crichton pune un mare accent pe partea științifică a ecuației și nu neapărat pe intrigă. Așa că suspansul și palpitațiile cu care urmăream evoluția bolii și a testelor făcute asupra pacienților s-a diminuat aici, filmele aducând o tensiune și un tempo în plus textului. Chiar și așa, am recitit cu mare plăcere acest roman și mi-am dat seama că nu degeaba o bună felie din istoria literaturii SF și a ecranizărilor SF e legată de numele lui Crichton. Mi-ar plăcea ca Paladin-ul să îi dedice o serie de autor, merită cu prisosință.