Pentru oamenii cu „stomacul sensibil”, vederea unui gândac poate fi cauza unui „stomac întors pe dos”. Pentru un scriitor cu o inteligență acută, un gândac poate fi un bun prilej de a-l întoarce pe Kafka, cel atât de des citat și pastișat, pe dos. Cam asta a făcut și Ian McEwan în noua sa carte: pornind de la celebra metamorfozare a lui Gregor Samsa în gândac, imaginată magistral de Kafka, el și-a imaginat metamorfoza inversă, și anume a unui oarecare gândac londonez în Jim Sams, nimeni altul decât prim-ministrul Marii Britanii, într-un moment în care executivul de pe 10 Downing Street trebuia să ia o decizie capitală cu privire la implementarea, nu a Brexitului, cum poate v-ați fi așteptat, ci a Inversionismului, un sistem fiscal original, bizar și în ultimă instanță falimentar, dar extrem de populist, care presupunea inversarea fluxului fiscal, a circuitului banilor în natură. Mai exact, acesta prevedea ca oamenii să primească bani pentru că merg la cumpărături și pentru toate celelalte forme de consumerism și să dea bani din buzunar pentru a rămâne la serviciu. Deși i se pun tot felul de bețe în roate și se ivesc o mulțime de piedici, cât se poate de serioase, noul Jim Sams, împreună cu membrii guvernului, despre care vom afla la momentul potrivit că sunt tot foști deținători de antene și de câte trei perechi de picioare, va reuși să treacă nebunescul proiect fiscal și de votul Parlamentului și de Avizul Regal, aducându-l astfel la implementare. 

Firește, avem de a face cu o satiră literară mai mult sau mai puțin voalată la adresa Brexit-ului, o critică la adresa modului de a lua decizii a clasei politice britanice. Iar trimiterea fățișă la capodopera kafkiană nu face altceva decât să îngroașe la limita permisibilității literare tușa satirică prin care li se sugerează politicienilor din Albion faptul că s-au lăsat furați de o utopie aflată la limita absurdului.