La „Ferma Ouălor Pestrițe”, Doamna Găină se pregătește să își aducă pe lume puișorii. Primii pui ieșiți din ouă sunt identici: galbeni și pufoși. Dar ultimul ou, care întârzie să se crape definitiv, pare să ascundă o mare surpriză: făptura dinăuntru are pete albe și negre. Să nu fie oare un pui de găină? Dar atunci, ce să fie? O coțofană? Un sconcs? O balenă? Poate chiar o văcuță? Rămâne de văzut...
Eu vă spun doar atât: din această poveste haioasă, bine ar fi să învățați că uneori, suntem diferiți față de restul celor din jurul nostru. Dar că acesta nu este un motiv de neînțelegere și cu atât mai puțin un prilej de a clasifica drept „ciudat”, ceea ce noi nu putem înțelege. Pentru că formele de manifestare ale naturii sunt infinite, iar puterea noastră de acceptare a diferitului, la fel de infinită. Doar că nu am explorat-o noi îndeajuns.