Sunt convinsă că, cel puțin despre una din cele nouă povestiri adăpostite de volumul „Furnica electrică”, ați aflat pe alte căi. La fel ca și „Raport minoritar” și „Amintiri garantate”, celelalte piese ale antologiei vizitează temele majore ale ficțiunii lui Dick: natura realității, identitatea personală, intruziunea entităților sociale în viața privată, nesăbuința progresului necontrolat al științei apar în aceste texte în concentrație ceva mai mare decît sunt obișnuiți cititorii romanelor autorului, însă asta nu face decît să dea o coerență aparte firului narativ. Ce m-a surprins îndeosebi în acest volum e nesecata inventivitate a autorului: nici un decor asemănător, nici un element regăsit în alte lumi închipuite, totul este nou și verosimil în același timp, cititorul poposind scurt într-un scenariu care se desfășura cu mult timp înainte de „sosirea” lui și care continuă mult timp după aceea.