Greu de crezut că după Furia roșie Pierce Brown va oferi un SF mai bun, mai captivant și mai greu de lăsat din mână. Și totuși sunt nevoit să spun că volumul doi reușește în toate privințele să-și depășească predecesorul. Să vă reamintesc: Darrow s-a născut în minele marțiene, într-o clasă a roșilor, folosită la munca brută pe post de sclavi, ținuți în condiții de captivitate, sărăcie cruntă și mințiți că la suprafața planetei nu se poate supraviețui, dar munca lor e esențială pentru omenire și pentru terraformarea planetei. Adevărul e însă foarte dur: planeta e colonizată de mult timp de o rasă aurie superioară și multe alte rase colorate diferit, fiecare cu rolul și poziția ei bine stabilite în societate, și care se supun auriilor – familii nobiliare ce stăpânesc sub protecția Reginei planetele sistemului solar.
Darrov e modificat de către o mișcare de rezistență și refăcut până la nivel genetic să pară auriu. Termină cea mai dificilă școală de pe Marte, rezervată copiilor claselor superioare, și devine membru al academiei militare, protejat de Nero au Augustus – ArhiGuvernatorul planetei Marte, unul dintre cei mai puternici lideri ai sistemului solar, dar și dușmanul intim al fostului muncitor în mine. De aici începe Furia aurie, un roman dur, aproape fără momente de respiro, violent, antrenant, plin de acțiune, cinematografic și cu un fir narativ greu de prevăzut. Schimbările de situație sunt atât de multe și atât de bruște încât mai bine citești capitol cu capitol și nu încerci să ghicești ce urmează.
Darrov trebuie să câștige în academie primul loc pentru a susține onoarea familiei care-l protejează și pe care o reprezintă. Însă e trădat, la fel ca în jocurile din școala de pe Marte, atât de apropiați, cât și de cei mai indiferenți dușmani. Încrederea e greu de obținut, moartea pândește în fiecare confruntare între navele spațiale bine echipate sau în camerele luxoase în care familiile își etalează bogăția planetelor. Lupta pentru dezrobirea roșilor e primordială. Dar mai întâi vine lupta pentru a ajunge sus, pentru a supraviețui. În curând, însă, prim-planul e luat de lupta alături de casa Augustus împotriva altor case nobiliare și împotriva reginei – Octavia Au Lune, suverana sistemului solar. Prioritățile se schimbă des și Darrow e nevoit să-și amintească tot timpul pentru ce luptă în războiul acesta perfid și criminal.
Nimeni nu scapă teafăr din acest război murdar, nimeni nu știe cum să câștige, nici măcar Darrow Secerătorul! Musai de citit acest volum doi care prezice una dintre cele mai bune trilogii SF a ultimilor ani.