Fetișul lui Horea Sibișteanu nu este de natură erotică (cel puțin în acest volum), ci este îndreptat spre cunoașterea omului pe care îl întâlnești zi de zi, în metrou (cel japonez dar și cel bucureștean), pe stradă, la o înmormântare, în situații-limită (dramatice sau vesele). Astfel, exteriorul devine părtaș în mintea autorului, un complice care ni se demască prin situațiile cotidiene, iar Horea Sibișteanu ni le dezvăluie subtil pentru a ne prezenta temerile și bucuriile pe care ni le oferă întâlnirile neașteptate.