Dat fiind faptul că sunt și eu microbist și, când am ocazia, ies și eu să dau cu piciorul în minge, mi-a fost foarte ușor să citesc cartea lui Simon Critchley (și el fiind microbist, fan înfocat Liverpool). Pe lângă pasiunea pentru fotbal, britanicul este și profesor de filosofie și, combinându-le, a ieșit această frumoasă carte (tradusă cu mare precizie de Radu Paraschivescu) despre cel mai cunoscut sport din lume.

Bazându-se pe alte cărți din domeniu (pe care, fie le apreciază, fie le critică cu argumente bine punctate), dar și pe fenomenologia lui Heidegger, Simon Critchley ne demonstrează că și fotbalul poate fi un obiect de studiu extraordinar (și aici exceptând analizele plictisitoare și repetitive ale cronicilor sportive și ale comentatoriilor, dar și rigidele reguli și statistici). Autorul punctează fiecare componentă a fotbalului, de la locul de desfășurare (terenul propriu-zis dar și stadionul plin de suporteri) până la fani (care nu sunt doar niște huligani), de la inspirația fotbalistului până la importanță colectivă a echipei, de la fascinația pentru minge (care dezvoltă „calități” extraordinare o dată ce meciul începe) până la psihologia și tăria de caracter ale antrenorului (prezentate, ca studiu de caz, prin exemplul lui Jurgen Klopp, actualul antrenor al lui FC Liverpool). O carte fascinantă, pentru orice microbist; iar dacă ai vreo discuție cu cei cărora nu le place fotbalul, o poți folosi pentru a contraargumenta.