De ce ai nevoie ca să citești această carte:

Usturoi – cât cuprinde la toate ferestrele și ușile;

Crucifixe – la gât, urechi, tatuat pe piele, în camera în care citești, pe pernă înainte de culcare etc.

Preoți – cel puțin o duzină din care doar jumătate au voie să fi băut tot vinul de împărtășanie. Asta dacă vrei să prinzi dimineața.

Biblii – vreo cinci, din care cel puțin trei să fie din alea mari pe care nu le poți ridica cu o singură mână. Cam în genul acelor Biblii cu care eram altoiți în școală la ora de religie.

Orice alte talisman, și să fie la îndemână.

Pentru mine, fiorii de groază, transpirația rece în care m-am scăldat o noapte întreagă, teroarea pură care m-a încercat săptămâni de-a rândul de fiecare dată când auzeam un zgomot mai ciudat în nopțile întunecate fără lună încă mai sunt de actualitate când vine vorba de Exorcistul lui Blatty.

Nu contează vârsta la care am citit și recitit povestea terifiantă a posedării lui Regan, groaza a revenit și s-a cuibărit din nou, adânc în oase și nu m-a părăsit până când nu mi-am lăsat capul pe pernă și m-am gândit la cele mai liniștitoare cascade pe care mi le-am putut imagina.

O fetiță este posedată de însăși Satana, punând la grea încercare credința preotului Karras. O confruntare titanică între forțele întunericului și psihicul uman din care învingătorul nu are cum să iasă întreg.

La carte, neapărat, se recomandă și vizionarea filmului. Nu contează dacă vezi mai întâi filmul și apoi citești cartea, dar este imperios necesar să le ai pe amândouă. Asta dacă ai inimă și stomac pentru că altfel nu te văd bine după ce dai ochii cu rezultatul imaginației extrem de bogate și bolnave a lui William Peter Blatty.

Îți doresc distracție plăcută!  Râsul malefic care te-a însoțit pe măsură ce ai citit acest text să știi că nu-mi aparține…