Într-o lume întoarsă aproape de tot pe dos, cineva are curajul să ne ofere spre lectură ceva frumos. Este vorba despre Răzvan Codrescu și volumul său de „sonete și false sonete” intitulat Erosstihuri. O colecție de 152 de poezii de dragoste ca 152 de psalmi. Pentru că poezia lui de iubire izvorăște din credința că „Dumnezeu este iubire” (după expresia Sf. Ap. Ioan). Autorul reiterează cumva tema centrală din Cântarea Cântărilor. În raport cu iubirea lui, Dumnezeu este când izvor, când ultim punct, când martor, când judecător, dar întotdeauna prezent, girând sau amendând fiecare sentiment sau gest. A nu se înțelege totuși că ar fi vorba despre descrierea vreunei iubiri platonice. Nicidecum. Ci autorul surprinde în versurile sale tocmai războiul perpetuu dintre trup și suflet, dintre păcat și virtute. Dar o face atât de frumos încât te răpește din lumea cotidiană, transportându-te într-o lume mai curată, mai sinceră, mai bună, mai firească.
Din punct de vedere estetic, asistăm totodată și la o demonstrație a faptului că versul clasic, rima perfectă și forma fixă încă pot produce o poezie de forță, generatoare de stări înălțătoare, atâta timp cât subiectul ales este unul puternic, iar abordarea își soarbe energia din lumina sufletului curat.