În principiu, două lucruri îți poți dori de la o antologie de proză (fie ea și sf, fantasy, horror etc.). Să nu te plictisească și să-ți ofere șansa de a întâlni autori noi. Rareori cumpăr antologiile doar pentru autorii pe care îi cunosc deja. Mai simplu să îţi cumperi o ediţie de autor. În cazul lor mergi la sigur, nu riști mai nimic. Însă când vorbim de antologii colective, riscurile sunt mai mari. Dincolo de temă sau subiect, există şanse reale să citeşti 20 de texte şi să-ţi placă doar două.
Epic e o antologie bună spre foarte bună. Are proză multă, variată, melanj de autori deja cunoscuți și autori pe care, sincer, i-am căutat pe google. Texte foarte bune scrise de George R.R. Martin, Robin Hobb, Patrick Rothfuss, N.K. Jemisin, Brandon Sanderson sau Trudi Canavan. Dar și câteva dezamăgiri, ba chiar câteva proze de necitit. Însă e bine să fie și mai bune și mai puțin bune, așa știm că autorii care ne plac sunt și printre cei mai buni de pe piață.
Efectul antologiei de 750 de pagini? Mi-am cumpărat Luna ucigașă de N.K. Jemisin de la Nemira, Elantris de Sanderson de la Paladin, Cavalerul celor șapte regate a lui Martin, tot de la Nemira. Și am mai pus ochii pe câteva titluri. Așa că a meritat banii și și-a îndeplinit rostul. Cumpărați-o, citiți-o, e ca un soi de catalog de fantasy actual din care ulterior îți vei face propria listă de cumpărături. Sunt mulți autori, așa că listele cu siguranță diferă de la cititor la cititor.