În accepțiunea laureatului premiului Nobel pentru Literatură, Bertrand Russell, inactivitatea sau o activitate redusă trebuie să fie tot o cauză a raționalității. Omul nu poate trăi în afara gândirii logice, iar pentru secolul nostru, în care activitatea bazată pe eficiență și utilitate devine foarte obositoare, este necesară o filozofare a nevoii de a dispune de mai mult timp liber, de mai multă joacă. Aceste teme principale, abordate de logicianul și matematicianul Bertrand Russell, ne pun în situația să regândim condiția noastră socială, economică și chiar politică (vezi critica asupra comunismului și fascismului). Munca nu trebuie să fie întotdeauna scopul principal al vieții, te obosește și duce la a nu mai avea idealuri care să depășească condițiile existente. Însă, să nu credeți că autorul este un apologet al hedonismului, acolo unde plăcerea este cealaltă extremă în care suntem aruncați de obicei. Uneori, munca devine inutilă în a fi fericiți, iar inactivitatea (idleness) – o formă de evadare în spații sociale, deschise activităților de confort creativ.