Octavian Soviany este unul dintre cei mai importanți scriitori români contemporani. Și aceasta, nu pentru că a reușit să atingă mai toate laturile literaturii, publicând în egală măsură poezie, proză, teatru, critică, istorie literară și traduceri, ci pentru că în fiecare dintre acestea a strălucit. Nu a făcut nimic „de mântuială”, ci cu fiecare carte publicată, indiferent de domeniul literar abordat, a oferit cititorilor săi lecturi de cea mai înaltă calitate.
La prima vedere, volumul „E noapte în Arhipelag” poate fi socotit doar o simplă plachetă, numărând doar douăzeci și cinci de poezii de dragoste, scrise în registrul romantic, presărate pe alocuri cu parfum de erotism. Ai fi tentat să te întrebi: de ce atât de puțin? Dar citindu-le vei înțelege că miza poetului nu a fost legată de cantitate, ci mai cu seamă de calitate, preferând să livreze doar douăzeci și cinci de mostre de poezie de esență tare, menite să ne îmbete simțurile și să ne deștepte luciditatea. Căci, nu-i așa, aceasta este miza principală a poeziei: uzând de farmecul metaforelor să presare, pe nesimțite, pulbere de Adevăr, peste ochii sufletului și ai minții. Iar bătrânului alchimist, Octavian Soviany, această vrajă îi iese pe deplin și încă cu prisosință.