O carte un pic diferită faţă de ce am citit până acum de la ei, cel puţin în ce priveşte decorul, destul de medieval. În rest lucrurile stau cum le ştim: probleme şi teste de morală, meditaţii asupra incapacităţii de a face predicţii pe baza deciziilor noastre, asupra diferenţelor subtile dintre curaj şi logică. Apare şi aici motivul supercivilizaţiei care coordonează cu grijă destinele, doar că aici chiar omenirea e în rolul surorii mai mari şi mai avansate cultural şi tehnologic. Asta într-un fel ne explică de ce deciziile zeilor le apar locuitorilor lumii extraterestre ca fiind absurde şi eratice, bazate pe predispoziţii naive şi potenţial criminale. O plimbare agnostică prin cercul vicios din: "dumnezeu l-a făcut pe om după chipul şi asemănarea sa".
Pentru cei care încă caută asocieri intre Tarkovsky şi fratii Strugaţki: recomand drumul copiilor prin pădure din primele pagini. Mie mi-a adus aminte de vântul care sufla în iarba înaltă la începutul Sacrificiului.