Anton e trimis ca observator pe o planetă a cărei societate a ajuns într-un stadiu asemănător evului nostru întunecat. Cu toate resursele la îndemînă pentru a se infiltra în stratul de sus al societății, Anton (sub numele de Don Rumata) încearcă să găsească și să pună la adăpost ultimii supraviețuitori dedicați rațiunii și culturii, vînați cu cerbicie de prim-ministrul Don Reba și oamenii săi.
Pe lîngă neașteptata schimbare de decor față de ultimele mele lecturi din Strugatski, „E greu să fii zeu” e suprinzătoare și din perspectiva clarității cu care am simțit frămîntarea crescîndă a personajului principal, pentru care lumea aceea aflată în pragul decăderii, unde mizeria și cruzimea prosperă, devine palpabilă, manipulabilă, emoționantă. Interdicția absolută de a interveni în cursul istoric al lumii pe care o vizitează îl copleșește pe Don Rumata, care nu mai poate privi evenimentele cu obiectivitatea necesară o dată ce indivizii se transformă în persoane și luptele în crime.
Pentru cei care cred că literatura SF e dependentă de prezența tehnologiei și a conceptelor cu care operează știința, cartea aceasta ar putea dezamăgi. Tema străinului, a intervenției și a progresului sunt dezbătute pe larg, însă modul în care ne sunt servite face uz mai degrabă de exemplu decît de teorie, ceea ce e puțin ironic, dar cu atît mai eficient.