Ieromonahul Savatie Baștovoi este fără doar și poate unul dintre cei mai populari preoți români contemporani, atât în Republica Moldova, cât și în România. Este poet, prozator și eseist, foarte iubit de publicul larg pentru că scrie întotdeauna pe înțelesul tuturor despre Dumnezeu și credință, fără a se teme însă să critice derapajele Bisericii și ale societății românești de pe ambele maluri de Prut.
Cea mai recentă carte a sa, intitulată Dumnezeu povestit pe înțelesul unei femei, surprinde încă de la titlul ales, sugerând la o primă privire ideea că Dumnezeu se descoperă cu totul diferit femeilor și bărbaților, idee ce te aruncă imediat în judecăți de ordin sexist. Pentru cei ce aleg să deschidă cartea sau măcar să o întoarcă pe partea cealaltă, misterul titlului se va risipi instantaneu. Iar aceasta deoarece autorul menționează cât se poate de clar că acesta vine strict de la faptul că jurnalista Doina Popa de la revista VIP Magazin l-a rugat să-i răspundă la un număr de 33 de întrebări despre Dumnezeu și credință. Rodul acestui interviu s-a concretizat ulterior în acest volum.
Interviul nu s-a desfășurat face-to-face, ci în manieră epistolară. Această opțiune s-a dovedit una câștigătoare ambelor părți, întrucât părintele a putut răspunde mai pe larg acolo unde a simțit nevoia să o facă, iar jurnalista a avut răgaz să-și pregătească întrebările cele mai stringente și mai pertinente. Iar din acest punct de vedere este de apreciat faptul că aceasta nu s-a sfiit nici să pună întrebări incomode, ca de exemplu: „De ce Biserica nu acceptă femeile preot?”; „De ce trebuie să mă spovedesc direct la un preot și nu o pot face direct lui Dumnezeu?” sau „Ce a scris Iisus pe nisip?”, întrebări strict teologice ce vădesc un real interes pentru lumea Bisericii și a credinței, dar nici să formuleze întrebări aparent puierile, cum sunt cele legate de crearea florilor. Oricum ar fi, întrebările ei se simt ca fiind sincere. Ea nu întreabă pentru a ispiti, pentru a fi gata imediat să contrazică, ci întreabă pentru a-și lămuri anumite aspecte încă neclare sufletului și cugetului său. Și de bună seamă că și părintele Savatie a simțit sinceritatea întrebărilor acesteia, întrucât se poate vedea din răspunsurile sale o deosebită grijă de a nu leza cu nimic candoarea sufletului ce întreabă. Așadar, el nu va răspunde nicidecum cu aroganța celui ce le știe pe toate, ci cu blândețea celui ce vrea să se facă înțeles, celui ce vrea ca învățătura sa să dea roade. Drept pentru care, el a evitat cu eleganță profunzimile teologice, preferând să răspundă în manieră mai degrabă duhovnicească decât dogmatică.
