S-au întors, în sfârşit, cei 5 detectivi aerieni - Marlău, Gesicaflecer, Bolumbo, Scupidu şi Şerloc şi era şi firesc, pentru că ce altceva ar putea face în vacanţa de iarnă decât să mai rezolve un caz complicat şi vital pentru oraşul lor. De data asta cineva reuşeşte să ascundă cei 3000 (nu unul, nu cinci, ci trei mii) de clopoţei adunaţi de autorităţile oraşului pentru a împodobi părculeţul de Crăciun. Suspecţii sunt mulţi şi care mai de care mai caraghios. Stănică-Moş Crăciun, elfii, vânzătorii (sau vânzătorul, or fi mai mulţi?) de la tarabele din târg, domnul Parşivom, locţiitorul primarului, cam toţi par a avea secrete ce îi pun pe gânduri pe detectivii ce trebuie să rezolve contra cronometru misteriosul caz.
Autoarea reuşeşte să surprindă cu mare acurateţe universul personajelor sale. Limbajul, descrierile, comportamentul detectivilor sunt cât se poate de naturale, de parcă un adult nici nu ar fi pus mâna pe vreun pix sau pe vreo tastă ca să le creioneze. Şi totuşi umorul, replicile sunt la fel de delicioase pentru cei mari pe cât sunt de serioase pentru cei mici. Ba chiar, de la un volum la altul am avut impresia că autoarea se perfecţionează, că nu mai lasă nici o frază nefinisată, că nu e nimic în plus sau în minus, că atenţia i s-a îndreptat la fel de mult pe modul de construcţie al poveştii pe cât s-a îndreptat asupra poveştii înseşi.
