Simpatică, dar ciudățică această domnișoara Brodie, profesoară la o școală din Edinburgh, adeptă a unui model personal de educație care nu seamănă deloc cu ceea ce își dorește directoarea și ceilalți colegi de muncă.
Idealistă, meticuloasă, foarte vorbăreață, însă atentă cu fetele ei – gașcă formată din fetele preferate – fete pentru care domnișoara Brodie își dedică tot timpul și tot efortul în încercarea de a le forma și culturaliza așa cum ar trebui. Domnișoara Brodie „lucrează” însă cu fete de 10-12 ani pentru care bârfa, sugestiile sexuale și intrigile amoroase din romanele clasice înseamnă totul. Romanul insistă pe acești ani de formare, undeva înaintea celui de-al doilea război mondial, timp în care profesoara Brodie călătorește prin Europa și rămâne fascinată de Hitler și de paradele naziste, fascinație pe care va încerca să o transmită și fetelor sale. Timpul trece repede, fiecare dintre fete își găsește propria viață în timpul liceului, însă întâlnirile săptămânale la ceai, acasă la domnișoara Brodie, păstrează acea coerență de grup și acel aer conspirativ.
Domnișora Brodie, veșnic în floarea vârstei, după cum o tot repetă fetelor, trece prin diverse drame sentimentale și necazuri cu directoarea. Unele se rezolvă, altele doar timpul le va rezolva. Fetele sale cresc, confirmând sau dezamăgind-o, ba chiar trădând secretele discutate de-a lungul ședințelor. Pentru domnișoara Brodie, trădarea va fi evenimentul cel mai enervant și greu de dezlegat și așa va rămâne pâna la finalul vieții ei, pentru fete însă, influența întâlnirilor la ceai va fi decisivă. Fiecare își va aminti de acele momente perfecte în care bârfeau alături de profesoara preferată.
Un roman care aduce ca atmoferă cu celebrul film Dead Poets Society, fără a avea profunzimea și tensiunea evenimentelor din film, dar cu un personaj pedagog la fel de fascinant.
