Acest volumaș este un ghid de călătorie. Dar nu acel tip de ghid pe care-l poți găsi la chioșcurile din gări, gări în care ai putea da chiar peste autorul cărții, ci un ghid care te poate ajuta în înțelegerea oamenilor. Un ghid care te poate ajuta să arunci un ochi de voyeur în sufletul celor care s-au considerat o mare nație, dar au sfârșit îngenuncheați, iar din conducători au devenit supuși.
Djermania poate fi considerat un altfel de Moscova-Petușki: autorul este înarmat cu sticle de whisky pe care le golește cu hărnicie spre degustarea cât mai obiectivă a orașelor, gărilor, aeroporturilor, oamenilor, obiectivelor turistice, națiilor care-i ies în cale. Doar că lirismul din Djermania are o luciditate pe care aburii alcoolului nu o amețesc.
Andrzej Stasiuk analizează cu mult umor, inteligență și sarcasm Europa contemporană, mergând pe urmele relațiilor care s-au format între popoare după ultima mare conflagrație ce a cuprins continentul. O analiză pertinentă și valabilă pe care mi-aș dori să o găsesc și în coloanele scrise de analiștii politici și sociali. Cu atât mai mult cu cât acele ”preconcepții” de care se acuză scriitorul constant, nu sunt altceva decât ”metehne” de care nu se poate scăpa altfel decât prin recunoaștere și asumare.
